În zilele noastre, concurența este tot mai acerbă și nu ne poate fi indiferent pe ce cheltuim banii – totuși, reușim oare să fim mai eficienți decât concurența? Pentru o companie este mai important acum ca niciodată să cunoască cu exactitate propriile cifre interne, să poată lua decizii în timp real pe baza acestora. Totul pentru ca, la final, fiecare proces de vânzare și fiecare produs să ducă la un rezultat pozitiv (adică să fie profitabil).
Postcalculul reprezintă o modalitate prin care putem avea trasabilitate între materiile prime și produsul finit, costurile reale cu orele de funcționare (calculate în funcție de timpii de funcționare a utilajelor efectiv înregistrați), costurile cu manopera efectuată.
Astfel, prin postcalcul, departamentul de vânzări va ști cu precizie cât costă efectiv unitatea de produs finit prin repartizarea cheltuielilor directe și indirecte. Cunoașterea cu precizie a costurilor de producție reale permite managementului întreprinderii să dețină controlul și să ia în stabilirea politicii de prețuri, astfel încât compania să fie profitabilă.
Antecalculul ne arată cheltuielile cu materia primă la prețul de evidență (la prețul actual, de achiziție, prețul FIFO sau cel mediu ponderat). În plus, mai oferă și o reprezentare asupra cheltuielilor cu tehnologia de fabricare (procese, mașini, scule, cheltuieli cu personalul), respectiv cheltuielile indirecte pe baza analizelor anterioare, raportate la o anumită marjă procentuală.
Postcalculul este un procedeu de calcul cu ajutorul căruia obținem un calcul exact al costului de fabricare, care intervine după finalizarea întregului proces de fabricare și luând în considerare fiecare element al acestuia (materia primă, timpii de normă și celelalte cheltuieli).
Aceste cheltuieli pot fi stabilite și legate cu exactitate de o anumită comandă sau de un anumit proces de fabricare. Ideală este situația în care încercăm să calculăm la acest punct toate elementele. Astfel, vom primi date mai exacte decât dacă am încerca să distribuim aceste cheltuieli pe baza unei anumite formule, pe fiecare produs în parte.
Componente de bază:
Acestea nu pot fi legate de un anumit proces de fabricare și nu se află în legătură directă cu o anumită comandă. Ele trebuie distribuite pe baza unei metode pe mai multe serii de fabricare.
În cazul cheltuielilor indirecte, este important să poată fi raportate la cheltuielile directe și redistribuite procentual. Pot fi create diverse formule pe baza cărora să se facă raportarea acestor procente, în funcție de specificul industriei.
Componente de bază:
